Sindromul persecutatului

Cum să fii un credincios liber

Tharren Hutchinson, pastor al bisericii Adventiste „Narromine” și fiul său Jordan, profesor de liceu în Melbourne, au participat împreună la reality show-ul „Hunted” din Australia. Cei doi au fost foarte aproape de a câștiga, terminând sezonul final pe locul al doilea.

Premisa show-ului constă în faptul că perechi de competitori devin fugari pentru 21 de zile, timp în care aceștia sunt „vânați” de o echipă de foști detectivi și investigatori. Echipa câștigătoare care la sfârșitul celor 21 de zile avea să ajungă la punctul de extracție, intra în posesia marelui premiu de 100,000$A (dolari australieni). Cei doi au fost „capturați” la doar câteva minute distanță de locul extracției după o fugă aproape perfectă, evitând a fi detectați și trăind 21 de zile fără tehnologie.

Călătorind pentru ultimele 11 zile doar cu un sac de dormit, o Biblie și hainele din rucsac, cei doi au fost nevoiți să se bazeze doar pe bunătatea străinilor. „Credința noastră este o parte însemnată a călătoriei noastre și credem că zi după zi am fost binecuvântați și conduși către oamenii buni, și având un timp extraordinar” declara Jordan.

Citind știrea (sursa: adventistrecord, Instagram), instantaneu m-am gândit că cei doi au privit reality show-ul ca pe o ocazie bună de a-și exersa „fuga de prigoana finală”. Instantaneul ăsta m-a făcut să realizez cât de tributar sunt scenariilor apocaliptice. Am avut un simțământ amar dar revelator să descopăr „sindromul persecuției”.

Expectativa persecuției

Este discutabil dacă Adventistul de Ziua a Șaptea are sau nu complexul persecuției. În orice caz, dacă te afli de suficientă vreme printre adventiști, e foarte puțin probabil să nu fi auzit ceva despre persecuție.

Încă de la începuturile Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din SUA, pionierii au crezut că profeția biblică arată spre un timp când păzitorii Sabatului vor înfrunta persecuția. Introducerea de către anumite state nord-americane a așa-ziselor „Legi albastre” în anii 1880, ce interziceau munca în ziua de Duminică, au întărit credința în persecuție și în timp aceasta a devenit parte din ADN-ul adventist. Este foarte ușor să ne convingem pe noi înșine că lumea din jur e o permanentă amenințare la adresa noastră, și ca atare persecuția este un fel de destin. Motivul persecuției ajută la susținerea identității noastre de protectori finali ai valorilor biblice și a adevărului, într-o lume care și-a pierdut de mult busola. Unii adventiști au făcut o pasiune din a urmări persecuția și sună extaziați alarma dacă zăresc vreun semn real sau imaginat.

Dar stai puțin, cum rămâne cu acele referințe biblice care vorbesc despre persecuție? Și s-ar părea că nu doar ca o probabilitate, ci ca o certitudine. „Dacă M-au prigonit pe Mine,” spune Isus, „și pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15:20). Ratăm noi oare binecuvântarea de care Isus a zis că va veni peste cei „prigoniți din pricina neprihănirii”? (Matei 5:10).

„Bucurați-vă,” le spune Isus tuturor celor care sunt persecutați. „Bucurați-vă și înveseliți-vă!” (Matei 5:12). Fericirile, o parte a predicii în care Isus face aceste afirmații, sunt declarații ale harului lui Dumnezeu. Ele descriu o stare de a fi a celor care se bucură să trăiască după valorile Împărăției lui Dumnezeu. Toți cei care înfruntă persecuția pentru credința lor pot fi întăriți și susținuți emoțional interiorizând asigurările harului lui Dumnezeu, în timpul experiențelor lor întunecate.

Totuși, afirmațiile lui Isus nu sunt ponturi pentru obținerea neprihănirii. Ele nu sunt markeri de identificare a vreunui grup privilegiat de urmași a lui Hristos. Acestea nu sunt directive trasate cu intenția de a motiva subliminal dorința de a invita persecuția sau de a incita la persecuție.

Creștinul privilegiat

Creștinul majoritar sau minoritar se bucură de privilegii, influență, și putere. Creștinii și alte grupuri religioase o duc destul de bine. Bisericile sunt scutite de anumite taxe, primesc sprijin financiar de la stat etc. Libertatea de gândire, de conștiință și de religie este garantată. Există legi anti-discriminare, legi care protejează dreptul angajaților etc. Este legal să-ți schimbi religia - ceea ce în alte părți ale lumii e strict interzis. Nu e nimeni aruncat în închisoare sau executat. Totuși, bula privilegiilor de care se bucură Creștinismul de foarte multă vreme, este acum amenințată de prezența vizibilă și în continuă creștere a altor religii, a neafiliaților, și a ateilor. Această realitate e percepută ca opresiune și pierdere a oricărei influențe.

Sub umbrela privilegiilor oamenii și-au creat o iluzie a siguranței bazată pe o ordine structurată și familiară a vieții, și trăiesc acum cu teama de a nu le pierde. Ne place să simțim că deținem controlul vieții de zi cu zi, cu atât mai mult atunci când lucrurile se desfășoară în anumiți parametri și după reguli specifice. Când acești parametri sunt în pericol de prăbușire sau de schimbare, ne trezim aruncați în vâltoarea confuziei și a anxietății. Încercăm să facem față prin a ne declara victimele persecuției.

În multe părți ale lumii există un trend în creștere care se numește „polite persecution” - un soi de „persecuție politicoasă”: batjocura, lipsa, pierderea locului de muncă, și anumite situații când Creștinii sunt percepuți ca niște ciudați pentru că propriile convingeri intră în conflict cu trendurile sociale și culturale. Cu toate astea, o încercare suferită de un cofetar care refuză să facă un tort de nuntă unui cuplu de gay, sau un adventist căruia șeful refuză să-i acorde ziua de Sabat liberă, nu reprezintă persecuție așa cum este aceasta experimentată în alte contexte la nivel global.

Imaginar și Terminologie

Boala imaginației umbrește linia dintre ceea ce este real și ceea ce este doar imaginat. Aceia care suferă de o astfel de boală, cred că ei sau cei din comunitatea căreia îi aparțin, sunt spionați sau maltratați cu bună intenție. Boala imaginației motivată religios poate depăși uneori - imaginarul altor segmente din restul populației.

Ce-i drept, nu mulți creștini suferă la acest capitol. Uneori, starea noastră de bine sau lipsa ei, se reflectă prin cuvintele pe care le folosim pentru a ne exprima eforturile și problemele noastre. Cuvintele pot să ne ajute în a comunica, dar în același timp cuvintele pot modela percepțiile noastre. Cuvinte precum prejudecată, inconvenient, discriminare, intoleranță, ș.m.d., se împletesc exprimând anumite realități pe care creștinii le experimentează.

Însă, a folosi cuvântul „persecuție” pentru a descrie aceste realități este prea mult spus și pe alocuri neadevărat. Faimosul filosof, aboliționist, Ralph Waldo Emerson declara că „este vulgară greșeală de a visa că ești persecutat ori de câte ori ești contrazis.” Oare ce ar putea gândi victima unui atac sângeros al Boko Haram, ori o victimă a violențelor religioase din India, Pakistan etc., despre plângerile pe care noi creștinii din țările democratice le facem considerând că suntem persecutați pentru credință? Când de fapt, multe dintre aceste pretenții sunt mai degrabă inconveniente mai mici sau mai mari.

Mă întreb câți cunosc raportul „World Watch List 2023” - care spune că în anul 2022, 360 de milioane de Creștini din lumea întreagă au experimentat diferite grade de persecuție și discriminare datorită credinței lor. Dintre care, 312 milioane au suferit persecuții severe (inclusiv moartea) pentru credința în Isus. Când realizezi că mulți suferă pentru credința lor în Isus, e nepotrivit să (mai) crezi că persecuția se aplică doar în cazul tău.

Concluzie surpriză

Pastorul Tharren Hutchinson (full name Tharren Paul Ashby Hutchinson) și fiul său Jordan, nu au participat în realtity show-ul „Hunted” pentru șansa de a trăi pe viu o fugă de „prigoana finală”. Aceștia au urmărit să-și consolideze și mai mult relația tată-fiu, iar pastorul Tharren să înțeleagă mult mai bine viețile adolescenților cu care lucrează la centrul de „Detenție Juvenilă” pentru băieți din Narromine, New South Wales, Australia.

Persecuția - când chiar are loc de-adevăratelea - nu este întotdeauna înrădăcinată în sentimente anti-religioase. De cele mai multe ori persoane sau comunități întregi sunt maltratate pentru alte motive decât cele religioase. Există o mare distincție între oamenii persecutați din lume care se întâmplă să fie creștini, și oamenii care sunt persecutați tocmai pentru că sunt creștini. De asemenea, o altă distincție importantă trebuie făcută între oamenii care sunt persecutați - omorâți, încarcerați în condiții improprii, forțați să se convertească, masacrați în locașurile de închinare, alungați afară din țară, - și cei care întâmpină anumite inconveniențe imaginare sau reale - insulte, prejudecăți, nedreptăți, considerate a fi persecuții.

Problema persecuției religioase, etnice, politice sau oricare alta - în contextul global ar trebui să ne preocupe ca și creștini. Oriunde există asemenea persecuții, oamenii care sunt atinși de ele sunt „aproapele nostru” după concepția lui Isus. Aceștia au nevoie de grija noastră, de apărarea noastră, intervenția, și suportul nostru.

În momentul în care creștinii liberi (din zonele democratice ale lumii) au pretenții nechibzuite, se victimizează, sau exagerează ridicând inconvenientele la nivel de persecuție, subminează severitatea persecuțiilor reale din alte zone ale lumii. Cuvântul „persecuție” este în pericol de a-și pierde greutatea sa reală. Mărturia creștină e compromisă. Credibilitatea noastră e știrbită. Putem apărea ridicoli și iresponsabili în mijlocul societății noastre. Vom ajunge să dezvoltăm o teamă nesănătoasă de „celălalt”. Și, chiar mai rău, îl vom reprezenta pe Dumnezeu într-un mod distorsionat.