Desfătare(a) în Sabat

Cum să te bucuri de Sabat

Teologia restricțiilor

Construind o teologie a restricțiilor pe textul din Isaia 58:13, am vulgarizat rolul Sabatului. Discuțiile despre Sabat au ajuns sterile, speculative, și construite pe teologia sobrietății.

Dacă reduci conceptul de a „nu-ți face gusturile” în ziua Sabatului, doar la sex sau orice alte plăceri, risti să pierzi esența Sabatului și să cazi sub osânda oricărei plăceri. Să mă explic ce înseamnă să duci logica asta până la capăt:

• savurezi felul de mâncare sau desertul preferat în Sabat? „My friend”, ești vinovat.

• dormi ca un bebeluș în pauza de după prânz în Sabat? „Busted”, vinovat.

• îți place să te etalezi prin hainele tale, mașina ta, etc. în Sabat? Ce de-a “gusturi”.

Asta-i treaba cu “plăcerile”. Dar cum stai cu “flecăreala”?

• discuțiile tale de Sabat fac referiri la politică, afaceri, etc.? Bum - prins cu „flecării”.

• mersul la biserică e doar o formalitate?

• ești absorbit de conținuturi profane (nu zic imorale) pe Facebook, Instagram, în Sabat? Gata, ai dreptul să nu spui nimic. Tot ce spui poate fi folosit împotriva ta.

• etc.

Accent pe “desfătarea” Sabatului

“Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat…” (Marcu 2:27).

Dumnezeu a intenționat ca Sabatul să fie o desfătare, nu o povară, şi este în interesul meu şi nu în dauna mea să-l sărbătoresc. Sabatul este menit să-mi sporească fericirea, nu să-mi genereze o greutate. Desfătarea Sabatului prin păzirea sa, nu constă în amănunţita bifare a anumitor formalităţi şi în abţinerea de la anumite ocupaţii sau plăceri; a-l privi în lumina asta înseamnă a pierde complet adevăratul spirit şi adevăratele beneficii ale păzirii Sabatului şi a te încumeta să obții neprihănirea întemeiată pe fapte.

Păzirea Sabatului care constă numai sau mai ales în aspectul negativ de a nu face anumite lucruri, nu este deloc păzire a Sabatului; numai atunci când practic aspectul pozitiv al păzirii Sabatului pot spera să obțin din păzirea lui folosul intenționat de Dumnezeu.

Sabatul este mai mult despre „a face” - decât despre „a nu face”.

Mă abțin de la anumite activități, de la anumite ocupaţii, de la anumite subiecte de gândire şi conversaţie, nu pentru că făcând aşa cred că voi câştiga favoarea înaintea lui Dumnezeu. Mă abţin de la aceste lucruri pentru ca să-mi dedic timpul, puterile mele şi gândul meu la alte preocupări care-mi vor spori cunoaşterea mea despre Dumnezeu, a aprecierii bunătăţii Sale, a capacităţii mele de a conlucra cu El şi a disponibilitatii mele de a-L sluji pe El şi pe semenii mei.

Concluzie

Ce înseamnă a „nu-ți face gusturile” în ziua Sabatului? La ce fel de hedonism se referă Isaia? La tot ceea ce-i place cuiva fără să țină cont de Dumnezeu sau de semenul său - “Deci fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). Da, îndemnul Paulin e valabil 7/7.

Sabatul nu înseamnă ascetism de ziua a șaptea.

Sabatul merită o perspectivă mai înaltă care să depășească propriile temeri.