Crăciun. Când transcendentul e sufocat de comerț și gastronomie.
Cum să armonizezi Sărbătorile cu credința în Iisus
Crăciunul, cea mai populară dintre sărbătorile creștine, care marchează nașterea lui Iisus Hristos, este celebrat în fiecare an pe 25 decembrie. Istoric, sărbătoarea există din secolul al III-lea, în timp ce Moș Crăciun, bătrânul blajin cu barbă deasă, apare în secolul al XIX-lea. Crăciunului îi sunt atribuite „tradiții și ritualuri dintre cele mai diverse”.
Dispariția dimensiunii spirituale
Sărbătoarea nașterii lui Iisus Hristos, a fost asociată cu superstiții și obiceiuri ce au transformat radical dimensiunea spirituală a sărbătorii. „Crăciunul este întâmpinat în diferite colțuri ale lumii cu bucate tradiționale extrem de diversificate, de la cele din porc, pește sau curcan, până la cele din scoici…”. Astfel, dimensiunea spirituală a nașterii Domnului, „se pierde în spatele unui orizont de mezeluri”. Acestea nici măcar nu fac parte din zestrea obiceiurilor de Crăciun: bradul de Crăciun, ritualul colindatului, atârnarea unei crenguțe de vâsc în case, etc. Chiar dacă aceste obiceiuri de Crăciun au mai degrabă o „filieră mitologică”, superstițioasă, acestea reușeau întru-câtva să trezească un interes pentru o altă dimensiune a realității. Ori astăzi, căutarea mântuirii e suprimată de adicția consumerismului hedonist. Însă consumerismul e un candidat sărac pentru mântuire.
Cum recâștigăm dimensiunea spirituală în timpul Sărbătorilor
Timpul pare să nu mai existe. Viteza lui și a evenimentelor din jurul nostru este năucitoare. În mod abrupt ne găsim în fața Sărbătorilor de sfârșit de an. Aproape că nu mai reușim să rămânem ancorați în realitate. Dimpotrivă, fugim de ea. Așadar, unde este acea dimensiune a realității, cea care contează? Aceea pe care o poți cuprinde în inimă?
„În noaptea Crăciunului se credea că cerul este deschis…”. Vestea bună este că la nașterea lui Iisus Hristos, cerul într-adevăr s-a deschis. Mai mult, a rămas deschis tuturor. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul…Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” (Luca 2:10-11,14).
Crăciunul nu are nevoie de bucate tradiționale și cadouri. Crăciunul este o invitație. Crăciunul ne invită în inima noastră, în căldura iubirii de Hristos, a generozității duhovnicești și a trăirii cu Hristos.
Crăciunul este unicul timp în „calendarul lung al anului”, când ne putem deschide la unison, din proprie voință, „inimile închise”.
This is Agnos’s Substack, a newsletter about My personal Substack.