Ce înseamnă voia lui Dumnezeu

Cum să descoperi voia lui Dumnezeu

Ne dorim să decidem, să deținem controlul a ceea ce ni se întâmplă și a tot ceea ce ni s-ar putea întâmpla. Vrem să înfăptuim tot ce ne dorim ș „când ne vine,” – moftul de-o clipă – „plăcerile de o clipă” (Evrei 11:25). Nu e doar boala sec. XXI, ci dintotdeauna omul a fost ferm convins (de propriile înclinații) că are dreptul să facă tot ceea ce vrea, în clipa în care vrea, unde vrea, cu cine vrea, etc. Și pe deasupra, mai există acel „sentiment de autosuficiență” care ne umple de mândria a „ceea numim realizarea de sine”.

Cu toate acestea, realitatea e alta deoarece ne aruncă în cale obstacole care sunt grele sau chiar imposibil de depășit. Sau unele pur și simplu „ca prin ironie” revin sub nasul nostru, „ca și cum ne-ar sfida, în timp ce le credeam dispărute.” Aceste bariere care restrâng și „limitează expansiunea ce se dorea irezistibilă a eului nostru” pot fi de ordin: financiar, familial, emoțional, profesional, medical, etc.

Noi vs mediul extern

Astfel, cum acționăm? Asta depinde de fiecare persoană. De regulă, ne propunem să mai putem un pic, strângem din dinți crezând cu înverșunare în propriile forțe, în competențele noastre „și ținem piept.” Cu alte cuvinte, ne luptăm cu și prin toate mijloacele, ne mai încordăm încă odată mușchii ca Samson. Dacă nici așa nu merge, atunci cu toate resentimentele cumulate aruncăm vina asupra altora, ne frustrăm, ne revoltăm, etc. Și uite așa, ne descoperim brusc fără putere, istoviți, demotivați, și în final resemnați în propria amărăciune. Și chiar și așa, încă mai păstrăm convingerea că (noi) putem, că în vreun fel anume am putea sau în cutare și cutare circumstanță mai favorabilă am fi putut controla mersul vieții pentru a obține ceea ce ne-am dorit în mod legitim.

În cele din urmă, dacă nicicum nu reușim să obținem ceea ce dorim, atunci apelăm (la psiholog, la coach personal sau profesional, etc.) la alții! Vrem ca alții să ne ajute în a ne formula un life statement (termeni de coaching, trainer, mental coach, etc.), să descoperim acea ipostază care ne definește atât esența cât și sensul. Altfel spus ne dăm pe mâna mediului extern care ne propune profilul dezirabil, tradus în succes financiar, succes profesional, stare fizică perfectă, wellbeing, mobilitate geografică – ceea ce ar trebui să ne ofere o îmbogățire culturală necesară adecvării noastre la societatea globalizată, relații fericire (și mai ales care să nu genereze griji), etc.

Ei bine, însă toate aceste scenarii nu ne ridică niciun fel de întrebare, nu vedem lucrurile astea ca pe o contradicție. Cum așa? Păi până în acest moment, ne-am revendicat cu surle și trâmbițe capacitatea de a ne controla viața și dreptul nostru (inalienabil) de a obține, singuri, tot ceea ne doream. Și uite așa, pretindem fără să privim înăuntrul nostru, responsabilitatea altora de a se ocupa de noi, dacă suntem în impas.

O altă abordare este cea a celui care așteaptă ardelenește (răbdător) ca problemele să dispară de la sine, cu un sentiment că totul se va rezolva ca prin vis, la momentul potrivit. Și, pe deasupra, asta-i chiar o atitudine la modă – acest wishful thinking – „o să se întâmple, liniștiți-vă, fiți zen, etc.”

Cum să descoperi voia lui Dumnezeu

Și, nu în ultimul rând, este atitudinea celui care deși aflat pe drumul Damascului, se abandonează voinței dumnezeiești – „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6) din care, de altfel, nu pricepe (încă) nimic „și despre care abia dacă știe cum se poate exprima (voința divină), prin ce mijloace, la ce moment, prin cine.” Prea adesea acțiunile noastre îi arată lui Dumnezeu ceea ce ne dorim noi, cum ne-am dori noi ca El să gândească, etc.

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre” (Isaia 55:8-9).

A intenționa să faci voia Domnului, exprimă dorința personală de a înțelege care sunt cu adevărat planurile lui Dumnezeu cu noi. Mai mult, mai înainte de a fi împlinită, voia lui Dumnezeu trebuie descoperită. Pe drumul Damascului, Pavel (zis Saul) după întâlnirea cu Isus, a avut nevoie de trei zile de întuneric ca prin ochii minții, să vadă, să descopere o altă cale. Ce face voia Domnului? Îți redefinește așteptările de la viață și chiar nevoile spirituale de bază. Ba mai mult, voia lui Dumnezeu nu are în vedere să te pună la pământ – „Saul s-a sculat de la pământ...” (Faptele Apostolilor 9:8). Uneori, (pre)concepțiile noastre despre ce înseamnă (a face) voia lui Dumnezeu, în loc să ne ridice, ne împiedică și mai mult. Voia lui Dumnezeu este să te ridici de acolo unde ești.

Decât să ne frământăm întrebându-ne cum să facem voia lui Dumnezeu, mai degrabă ne-am întreba: cum să descopăr voia lui Dumnezeu? Acest gen de a înțelege și de a descoperi voia lui Dumnezeu, provoacă căutarea individuală. Tot ceea ce trece peste, sunt doar forme de a căuta (sau de a da) dezlegări sau de a ne justifica faptele înaintea lui Dumnezeu.

Însuși Anania cel trimis de Dumnezeu să se roage și să-l vindece pe Saul, are limitări cu privire la voia lui Dumnezeu: „Doamne, a răspuns Anania, am auzit de la mulți despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim...” (Faptele Apostolilor 9:13-14). Așadar, ideile noastre cu privire la voia lui Dumnezeu, sunt influențate de judecățile noastre de valoare, de religia noastră, de cultura noastră, de clișeele pe care le-am cultivat de-a lungul timpului.

Voia lui Dumnezeu este o chestiune intimă, pur personală, și care nu poate fi descoperită decât de noi înșine. Chiar și în Împărăția cerurilor, voia  lui Dumnezeu rămâne o experiență personală cu Dumnezeu: „...Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă și-i voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu- știe nimeni decât acela care-l primește” (Apocalipsa 2:17).

Descoperirea și acceptarea voii lui Dumnezeu în viața noastră este singura cale de a trăi o viață degajată și deasupra lumii.