Cât de (pre)dispuși suntem în a ierta?

Cum să experimentezi în mod real iertarea

Perspectiva Bibliei

Care sunt condițiile pentru a obține iertarea din partea lui Dumnezeu și a semenilor? Cere Dumnezeu lucruri grele de îndeplinit?

În Biblie, termenul grecesc folosit pentru „iertare” în mod literal înseamnă „a renunța”, ca în cazul în care cineva nu mai are pretenția restituirii unei datorii. Isus a folosit această analogie când i-a învățat pe ucenici să se roage: „și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator...” (Luca 11:4). Aceeași comparație o întâlnești și în pilda robului nemilostiv, unde Isus compară iertarea cu ștergerea unei datorii (vezi Matei 18:23-35).

Iertarea este reală doar atunci când ești liber de resentimente și renunți la orice așteptare de a fi compensat pentru răul produs. Biblia ne spune că dragostea reprezintă fundamentul pentru iertarea autentică, deoarece „dragostea nu pizmuiește..., nu se gândește la rău” (1 Corinteni 13: 4-5).

Ce nu implică iertarea

1)    Să tolerezi greșeala. Biblia te dezaprobă dacă consideri că faptele rele pot fi scuzabile: „Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața, în loc de amărăciune!” (Isaia 5:20)

2)    Să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic. În Biblie, există multe exemple de oameni (vezi Avraam, Lot, Iacov, David, etc.) cărora Dumnezeu le-a iertat greșeli grave, dar care n-au putut scăpa de consecințele propriilor acțiuni greșite. Și, apropos, păcatele unor personaje biblice sunt consemnate în Biblie, nu pentru a te încuraja să persiști în greșeli, ci dimpotrivă pentru a nu le repeta. Ce te faci dacă Dumnezeu nu procedează cu tine la fel cum a procedat cu David? Deci, nu te amăgi gândind – „las’ că știu eu ce a făcut David și totuși...”. O astfel de gândire înseamnă batjocorirea lui Dumnezeu și a aproapelui tău. Nu te înșela – „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va și secere” (Galateni 6:7).

3)    Să permiți altora să profite de tine. Dacă ți se vorbește urât și lipsit de respect în mod repetat, nu este nicidecum mărturie de (bună) credință să stai și să suporți gratuit. Nu asta înseamnă „întoarcerea obrazului” (vezi Matei 5:39). „Întoarcerea obrazului” este o exprimare figurată, reprezentând nonviolența ca răspuns la umilire sau chiar bătaie. Isus a răspuns abuzului de putere: „La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus și a zis: Așa răspunzi, marelui-preot? Isus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?” (Ioan 8:22-23). Isus a întors și celălalt obraz, în sensul că, deși putea să-I nimicească pe toți vrăjmașii Săi printr-o singură privire, a ales să sufere și să nu Se opună. Totuși, Isus nu încurajează pasivitatea când ești atacat și nu interzice legitima apărare când îți este în pericol integritatea fizică sau viața. A lupta cinstit și respectuos pentru dreptate, pe căi legitime, este un principiu la fel de esențial ca și nonviolența.

4)    Să ierți în mod gratuit. „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați” (Iacov 5:16). Dumnezeu nu-i iartă pe cei care se fac vinovați de greșeli comise cu rea intenție, care se încăpățânează să-și recunoască greșelile, să-și schimbe purtarea și să le ceară iertare celor față de care au greșit: „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate...” (Evrei 10:26).

Dar cum trebuie să procedezi atunci când persoana care ți-a greșit refuză să-și ceară iertare sau să recunoască că a greșit? În primul rând, mărturisirea greșelii „indiferent dacă este publică sau particulară, trebuie să fie adresată în mod sincer, deschis și din proprie inițiativă.” Cel greșit nu trebuie forțat să-și mărturisească greșeala. Mărturisirea greșelii nu trebuie făcută în  mod superficial sau neglijent. Nu trebuie să încerci să obții mărturisirea cuiva cu orice preț, dacă cei ce ți-au greșit nu sunt conștienți de ceea ce au făcut și nici nu înțeleg caracterul distructiv al propriilor greșeli.

5)    Să ierți orbește. Biblia nu învață nicăieri că ești obligat în a ierta orice presupus afront. Ca să poți ierta și la rându-ți să fii iertat, trebuie să fii extrem de precis, definit și la obiect, recunoscându-ți greșeala de care te faci vinovat. Trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru greșeala comisă și să o recunoști fără subtilități și ipocrizie.

„Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbe 28:13)

Cum să ierți

1)    Amintește-ți ce presupune iertarea. Biblia sfătuiește: „Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia” (Proverbe 15:1). Greșeala nu trebuie scuzată, dar poți alege să nu te lași condus de mânie.

2)    Gândește-te la beneficiile iertării. Dacă reușești să-ți stăpânești furia și resentimentele, vei fi mai calm, mai sănătos și mai fericit: „O inimă liniștită este viața trupului, dar pizma este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30). Mai mult, e imperios să îi ierți pe alții ca să fii și tu iertat de Dumnezeu pentru propriile greșeli: „Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6:14).

3)    Fii înțelegător. Conștientizează că nu ești perfect. Dimpotrivă! „Toți greșim în multe feluri...” (Iacov 3:2). Deoarece te bucuri când ești iertat, ar trebui ca și tu să fii dispus să ierți la rândul tău pe alții: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Prorocii” (Matei 7:12).

4)    Fii rezonabil. Dacă este vorba de greșeli minore, încearcă să aplici îndemnul biblic: „Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi” (Coloseni 3:13).

5)    Acționează în mod imediat. Străduiește-te să ierți cât mai repede posibil, astfel încât să nu permiți furiei să se intensifice: „Mâniați-vă și nu păcătuiți. Să n-apună soarele peste mânia voastră și să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4: 26-27).

Să ierți dar să nu uiți că...

1)    Iertarea nu este dreaptă: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23).

2)    Iertarea este darul lui Dumnezeu: „Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32).

„Domnul este aproape de cei cu inima frântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmii 34:18).